Studiul capacităţii

CAPITOLUL 2: Studiul capacităţii vaselor ceramice

p. 35

2.1. Generalităţi

Cu ocazia congresului CAA[1] desfăşurat la Iaşi în martie 1996, am avut ocazia să constat interesul substanţial al arheologilor britanici - dar şi români - pentru un subiect care, până acum, era aproape o abstracţie: volumetria vaselor.

Autorii rapoartelor vehiculează termeni precum (vas) "mare", "mic", "de provizii", "miniatural", etc., fără să fie vreodată clar care ar fi criteriile de clasificare şi cu atât mai puţin dacă termenii au relevanţă şi echivalenţă pentru alte situri, ale altor autori. Situaţia se datorează atât absenţei suportului material - şi este vorba aici de posesia unui computer şi deprinderea de a-l folosi - cât şi de încrederea supradimensionată în virtuţile intuiţiei. Problema "intuiţiei" ca mijloc de cercetare se poate soluţiona în destul de puţine propoziţii: intuiţia poate opera - uneori genial - pe zone restrânse şi cu un material limitat - cazul sitului "propriu" - dar este din ce în ce mai puţin profitabilă pe relaţii complexe, pe zone întinse şi cu material comparativ bogat şi divers.

Uneori chiar lucruri simple pot pune în dificultate interpretarea intuitivă. Figura 7 (de la Planşa II) prezintă două vase identice morfologic, dar de mărimi diferite. Cât de diferite? Depinde din ce punct de vedere. Înainte de a citi mai departe, vă propun să aproximaţi, cu ochiul liber - pentru a vă verifica intuiţia - cu cât este mai mare vasul din dreapta, din punct de vedere al dimensiunilor şi al volumului. Răspunsul corect îl găsiţi în subsolul paginii[2].

Exemplul dat este menit să ilustreze dificultăţile decelării grupelor de mărime. În condiţiile în care în acelaşi lot ceramic există exemplare cu 7 cm. diametru la gură, dar şi exemplare de 26 cm. pe aceeaşi dimensiune, tentaţia de a plasa cele două vase (de 13,7, respectiv 17,3 cm) în aceeaşi grupă de mărime (să zicem "mijlocie") este substanţială. Ceea ce interesează însă utilizatorul - deci şi producătorul - unui vas nu este dimensiunea absolută (în centimetri, inches sau oricare altă măsură), ci forma şi volumul (şi fabricaţia pastei, dar asta este altă discuţie), elemente care decid asupra funcţionalităţii obiectului. Între cele două vase, însă, volumele sunt în proporţie de 1 la 2. Fac ele parte din aceeaşi clasă volumetrică - deci funcţională? Răspunsul nu se poate da direct. Se poate afirma pentru început că, în unele situaţii - da, în altele - nu.

Se afirmă deseori - în discuţii informale, fiindcă în scris nu riscă nimeni - că ceramica lucrată cu mâna este nu numai urâtă - un atavism profesional al "obiectului frumos" din copilăria arheologiei - dar şi anomică; aceasta vrea să spună - fără lege, fără noimă, cu o formă la întâmplare, mereu cam aceeaşi dar mereu puţin altfel. Scuzele astfel prezentate pentru o preocupare lipsă - sunt în parte valabile. Ceramica lucrată de mână, prin chiar condiţia tehnică precară, are un nivel foarte scăzut de standardizare, motiv pentru care tentativele de clasificare morfo-funcţională după norme şi metodologii învăţate pe situri romane eşuează într-o sarabandă de aproximări cu acoperire discutabilă. Că nu ar exista nici un fel de standardizare - este însă greşit, ceea ce astăzi este posibil de demonstrat.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE - § 2.2. (măsurare capacitate cu ACAD)

[1] Computer Applications for Archaeology, asociaţie internaţională cu sediul la Birmingham; organizează anual un congres, cel de la Iaşi fiind primul din Europa "de est". În afara discuţiilor informale (cele mai interesante, ca de obicei), una dintre comunicări (HAWTHORNE 1996) mi-a atras în mod special atenţia, demonstrând posibilitatea de a pătrunde fenomene sociale (de importanţa răspândirii creştinismului) prin investigarea volumelor, dar şi importanţa fundamentală a domeniului pentru metodele cantitative recente, care, în esenţă, produc studii demografice.

[2] Dimensiunile vasului din dreapta sunt cu 27,5% mai mari, respectiv un diametru la gură de 17,4 cm (ţinând cont de scara grafică), faţă de 13,7 cm (cele două exemplare sunt absolut identice morfologic, aşa încât proproţia se conservă la orice dimensiune). Volumul vasului din dreapta este însă mult diferit: 4,101 litri, faţă de 1,977 litri, deci mai mult decât dublu. Aşa cum se va arăta şi în text, volumul este calculat excluzând zona cuprinsă între diametrul minim al gâtului şi buza vasului, considerată a nu fi volum util.